un timp am fost atat de apropiati amandoi
incat imi aminteam episoade din copilaria ta
si visam visele tale
si cand tu iti mancai curcubeul la lactobarul de langa scala
eu schimbam fete-fete...
un timp am fost atat de fericiti amandoi
incat stateam la facultate in aceeasi banca
si fondul de ten de pe fruntea ta mi se parea mai important pentru omenire
decat marile descoperiri geografice.
si apoi treceam dizolvand in culoarea de televizor in culori a umbrelei
magazinele cu frape´-uri, furouri si doftorii din pasaj
cei o suta cincizeci si patru de centimetri ai tai
maturau asfaltul in fata noastra
si spintecau cu lanternele intunericul bulevardului
in dreptul teatrului foarte mic
si iti carau in memorie alte glasuri, alte incaperi...

dar s-a sfarsit, s-a sfarsit! de-acum cu care amant
te mai impleticesti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patima timpului aproape-a virat
pe patinoarul parului tau platinat.

adio!
adio!
ADIO!
la revedere, dragoste, in toamna aceasta!
de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrarile de canalizare
ca sa ne asigure o existenta decenta.

iubito,
amanto,
metreso,
vreau sa iti mai spun
ca aseara s-a prabusit de singuratate
romarta copiilor.