agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7047 .



Vornicul Iancu moțoc
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bogdan_Petriceicu_Haºdeu ]

2005-06-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



La cetate Leov, în țara leșească,
Va tăia calăul pe-un român fugar:
Curge tot poporul, lacom s-o privească -
Lacom s-o privească, că-i un lucru rar.
Solul din Moldova, trimis ca să ceară
Marfa cumpărată: capul cel tăiat,
Stă cu nerăbdare mai curând să piară -
Mai curând să piară omul vinovat.
Mii și mii de glasuri se pornesc deodată,
Ca și când orașul izbucnea de foc;
Vine! vine! vine! și-n sfârșit se-arată -
Și-n sfârșit se-arată vornicul Moțoc.
Dânsul alungase pe trei domni din țară,
Dând apoi cununa unui venetic,
Care-n holda noastră ne-mblânzită fiară -
Ne-mblânzită fiară, nu cruța nimic.
Învățat boierul să sufle și-ndată
A trânti pe-un vodă, fie bun sau rău,
Cugeta să-și spele fapta-i cea spurcată -
Fapta-i cea spurcată: neamțul nătărău.
Dar sătul românul, mai crescut la minte,
Tot mereu să-ndure baterea de joc,
Nu-l mai amăgește, meșter la cuvinte -
Meșter la cuvinte, agerul Moțoc.
Cel ce-nstrăinase țara prin domnie
În străinătate cată ajutor;
Însă chiar străinii sfarmă cu urgie -
Sfarmă cu urgie pe ciocoiul lor.
„Iancule! îi zice solul din Suceava,
Vezi tu cum pățește cel necredincios?
Astfel toți să moară, cine cuteza-va -
Cine cuteza-va să dea domnii jos!”
„Minți, lingău de câine, gata să iubească,
Fie chiar murdară, palma de stăpân!
Mulți tirani zdrobit-au și-o să mai zdrobească -
Și-o să mai zdrobească puiul de român.
Nu-i aci blestemul ce mă urmărește;
Vai, cu mult mai groaznic e păcatul meu!
Moartea cea mai cruntă nu mă pedepsește -
Nu mă pedepsește îndestul de greu!
Când românul nostru e croit să fie
Ramură domnească, viță de-mpărat,
Eu, nesocotitul, printr-o nebunie -
Printr-o nebunie domn străin i-am dat!”...
Gâdea mișcă barda. Cârca se despică.
Ceafa după trepte zuruind cădea...
Astăzi este timpul ca lumea să zică -
Ca lumea să zică: așa-i trebuia!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!