ma zbat intre diavol si Dumnezeu,
inscris cu sange pe pereti
si voi nici macar nu ma vedeti,
iar daca ma vedeti radeti,
si-n rasul vostru diavolesc
eu, tot mai singur si mai trist ma regasesc.

poema de final de toamna
mi-am tatuat pe brat un nume de doamna,
si-n timp ce ea a disparut de mult,
prin sange glasul inca i-l ascult,
si rasul diavolesc sau ingeresc
adeseori ma face sa ma trezesc,
sa scriu,...sa scriu, nu mai conteaza ce,
cu sangele ce nici macar rece nu-mi mai e.

si-am scris pe piele de caprioara blanda
tot ce-am simtit in inima-mi plapanda,
si voi ati ras! dumnezeiesc, sublim,
numelui de femeie ma inchin!...