să fii om și după moarte-ți pare
larg prinos la toate ce ai acum
deși nu-ți pasă că perfidul soare
căldură-ți dă cu porția în drum

alegând mersul pasul este mic
de n-ai avut acasă un părinte
să te ferească de țelul inamic
dezvoltat în lucruri fără minte

salvare găsești acum cu calm
în impalpabilul ce hrană nu e
decât în sunetul vreunui psalm
alinând consumul de cățuie

că prinosul plăcerii peste oase
poate să alunge urâtul din case