Dorm
Lângă clipa pustiită
De ninsoarea verbului a spera
Pe ulița vechiului castel
Plin de ploile cu soare
Ce inundă acest creier încins
Ce veghează pentru liniștea visului
Meu
Cel curat într-o mocirlă cu gunoaie
Neștiut decât de Nimeni și de mine
Și aștept
Corabia salvatoare ce nu va fi
Nicicând, niciodată.

Ascult
Transpirația piramidelor egiptene
La margine de altădată
Precum ruinele clopotelor
Din inima mea moartă
Au știut
Să te-aștepte într-un parc cu frunze
De cristal nebun
Și îmi amintesc de o existență de-a mea
Din această secundă
Biruitoare în incendiul orologiilor
Care urlau neputința lor intrinsecă
De care nici nu știau.