Nu te juca cu focul
Alungă-ți flăcările ce mă cuprind
Mă doare acolo unde mestecenii plâng
Și moartea își ascute coasa.
-Ti-e frică de moarte?
Privește zâmbetul cald al perechilor
De vulturi înfometați și lacomi
Și vei înțelege fericirea prăzii nevinovate
Ce s-a transformat în combustibil,
În virtutea unui metabolism senin
Și vei simți căldura cuibului, unde puii
Vor învață că s-au născut și vor trăi
Asemenea altor generații neștiute ...

E un cod simplu de descifrat
Înăuntrul sevei din tulpini
E o flacără și în tulpinile noastre
Căci și noi, asemeni plantelor, respirăm
Același oxigen din orologiu,
Și ne sufocăm la sfârșit, de neputință
Pentru că nici noi nu putem lupta
Împotriva codului simplu de descifrat
Și pentru că semnalul de alarmă se aude
Încontinuu, de milenii și milenii ...
Ai văzut și tu acei ochi strălucitori?
Ei ard mereu pentru ca noi să ne vedem
În întunericul ucigător de inimi.