Cu vrăjmășie te aprinzi bizară
Și melancolic lași dorințe-nvinse
În noaptea devenită milenară
Prin amintiri de vremuri stinse

Spre a te-nvinge iau un pai
Ca lance-n mână care aruncată
Înspăimântă vânturile-n plai
Și îi abate calea apucată

În contradicția aceasta crește
Poate aprinderea ta din luptă
Dar semnul minții îți sporește
Prin simțuri trup de viață ruptă

Și lupți cu mine greu deși ușor
Mă cucerești că nu sunt agresor