Inainte de ultima strigare a apocalipsei
mai am o singura rugaminte.
Iubito, dezbraca-mi inima de haina nepasarii.
Da-mi o roaba de ceruri,
si un tort glazurat cu apusuri lila.
Acute-ti spada in coastele-mi pagane,
si de e scris sa mor,
sper sa ajung...cadavru-ntre pahare
pline cu amar.
Pe umerii asfintitului
se aseaza luna.
Luceafarul, isi face si el aparitia
in carul mare,
tras de un taur.
Intunericul cuprinde pamantul,
sufletu-mi si mintea.
Pana nu e prea tarziu...
Dezbraca-mi inima!