Am plans pana cand
Mi-a pierit ultima lacrima,
Mi s-a topit ultimul gand...
Am plans atat de mult
Incat materia mi s-a fluidizat,
Simtamintele mi-au disparut,
Sufletul mi s-a pietrificat
Si mi-a ramas cuvantul mut.
Am strigat plangand la cer
Cerandu-mi aripile inapoi.
Am incetat insa sa sper
Trezindu-ma intr-un convoi
De oameni plansi si-ndurerati
Cu ochii grei si-ncercanati
Cu mine slute...triste...
Pe patul rece si tacut
Era intinsa-o umbra pala
Cu sufletul amar, posomorat
Ca-n corp mai simte doar raceala.