"...a sădi un arbore, indiferent unde pe lumea asta, dar mai abtir aici, in pragul Orientului, decât oriunde aiurea, nu poate să însemne astăzi decât a lupta împotriva
morții"
Alex. Sever




Toate se întorc în același punct
Indiferent din ce unghi privești
Cu perseverență nechipuită
Distrăgându-ți atenția
Chiar dacă nu vrei să te repeți
Chiar dacă obsesia luptei
Cu morile de vânt începe să-ți placă
Să cugeți încet și sigur
Într-o vădită contrazicere cu maratonul
slăbiciunilor tale atît de alese
misterul unei femei
o singură consolare:
pânza albă care o va îmbrăca în moarte
fără podoabe,
sechestrată într-un arbore
la fel ca și pe tine...
reîmpădurirea, gândul descifrării naturii,
abisul arderii, lumina,
iluzia unui cămin stabil,
nedespărțiți în moarte?

eclipsa rațiunii, curbura spațiului
bifurcația drumurilor care te duc
în necondiționata iubire
te mai leaga de arborii memoriei
sechestrată-n arbore

doar vântul amplifică rezonanțele
uneori aberante.
niciodata n-am știut exact pentru cine!

furtuna de nisip a acoperit totul
biopsia lacrimilor,răstălmăcirea ei


bianca marcovici
28.01.2000