Ma intorc intr-o parte , spre cealalta raza de soare
si privesc la chipul meu adormit in oglinda ,
amintirile goale tind sa ma prinda
dar se topesc in farmecul razei pline de culoare .

imi mangai imaginea reflectata din secunde
si ma aplec salcie in ruga de iertare
pentru toate gandurile ce n-au rasarit din iubire ,
pentru negura ce inima atat de des o prinde .

incet , incet din chipul pictat in oglinda mare
se desfac petale de curcubeu rasarit intre cer
si vocea-mi umila cerand supusa iertare ,
eu , chipul , oglinda si totul in zare e vis efemer...