În clipa-n care ne-am văzut,
Deși părea întâia oară,
Precis că ne-am mai cunoscut
Demult...poate-ntr-o primăvară...

Tu m-ai privit adânc în ochi,
Crezând că vei găsi răspunsul,
Iar eu știam, te-am mai iubit,
Demult aflându-se-nceputul...

Când viețile ne-am împletit
Nimic în jur nu mai conta,
Uitând că tot așa-m greșit
Demult, când am omis ceva:

Că suntem doar două ființe,
Ca multe alte pe Pământ,
Venite-aici să ispășească
Pentru greșeala lor cerească

De-a nu-L fi iubit cu tărie
Pe Cel ce le-a creat
Și-n necredința lor sperând
Să le fie iertată căderea în păcat.

Oare noi doi v-om fi-nțeles
Greșeala din trecut,
Sau până când vom înțelege
O vom lua mereu de la-nceput?