Într-o lume invadată de pokemoni și digimoni,
oare mai este loc și pentru rațiune?
În fond, Eminescu a fost un dobitoc,
Ștefan cel Mare un afemeiat,
iar Enescu un simplu lăutar-
(toate astea in viziunea celor cu cortine peste ochi).

Probabil într-o altă viață
am fost un toc,
cu care Eminescu și-a înstelat pasiunea.
Am fost și spada lui Ștefan,
Þara Moldovei apărând...
Iar în final am fost arcuș,
în mâna lui Enescu,
ciupind vioara în ritmurile inimii.