„dă, Doamne un potop de predicate...”
(din volumul Poștalionul de seară - Theodor Răpan)


jocurile pe calculator au devenit
mai interesante decît nemurirea
oferă mai multe vieți
și variante ale destinului

dar eu am trăit doar în locuri decisive
și timpul se rostogolea cu vuiet pe lîngă mine
îndrăgostit ireversibil
de o panteră ultra-roz-coz

acum pasul meu lasă amprente albastre
un șir de semne aleatorii de întrebare
mirările dintîi s-au dizolvat
de mult