Sigur am plâns o lacrimă pentru tine.
Mi-am zis pierdută că n-o să te revăd,
vei apune și azi și ieri.

Sigur vei crede uitarea, pătruns printre valuri,
Vei gândi că nu te mai poți oglindi și vei îngropa basme.
Voi plânge o lacrimă și atunci.

Vei închide ochii și vei simți întuneric.
Mă pătrunde și pe mine
de fiecare dată când nu esti aici.

Simți deznădejdea? Simți frica?
Simt și eu când nu ești aproape de mine.
Cum îndrăznești să-mi permiți asta?!

Cum poți pleca în noapte știind că rămân așteptându-te?
N-ai simțit și tu și groază și frică ? N-ai știut tu că NU POT fără tine?
Cum ai îndrăznit să mă lași să plâng o lacrimă??