Soare sângeriu se-nalță,
pe o boltă plumburie.
Prăfuită de o lună
palidă și fără stele.
Norii plâng și râd deodată
sărutând pământul negru,
ce se-ngroapă în suspine
peste care vântul bate.
Tu, în lacrimi, îți îneci
inima, ce deja zace.