Ai ajuns s-atingi lumina cu mana,
sa plangi doar lacrimi
din carnea visarii,
dar degetele stravezii
ti-au inghetat
deschise
intre sensuri,
te-ai ratacit,
in timp ce eu scriam
poem despre o raza,
sub talpi imi rasuna,
vuietul si furia luptei
subterane
m-agita,
nebunul de pe tabla de sah,
sub talpi
ma ghidila cuvantul,
e cerul fara soare,
e norul fara ploaie…
sau toate memoriile noastre
culcate,
abandonate-n praful uitarii...

Ai ajuns s-adormi,
cersetor de senzatii
acide,
sub un felinar
si te-nputineaza,
te stinge,
invinge,
cautarea de sine
in afara ta.