Cersetori de seu

As vrea sa nu mai vad, sa nu mai stiu
De cersetori, neputinciosi, mi-e sila,
Mi-e sila, Doamne Sfinte, si mi-e mila
Asemeni mie, este si el, viu ...

Il doare, ii e foame, rabda, cere,
Rusine mi-e, dar eu ii pun echer,
Ma-ntreb de nu iubeste o avere
Pe care-o strange-n strada, pisicher ...

Cu doi saraci, cu trei saraci in fata
Care imi cer, mi-e sila, sunt satul,
Caci nici eu n-am, nici macar o povata
De daruit, mi-e Doamne, indestul...

Cum rabzi, Parinte, Tu, saracii lumii,
Cum tot imparti la ei cate un scai,
Cum nu Te saturi Tu de rodul humii,
Si-atatea ai, si, Doamne, nici Tu n-ai...

Si mi-i arati cum sufera pe strada
Si ei asteapta parca de la mine
Pomana inteleapta de la Tine,
Si parca azi, sau maine, au sa cada ...

Ce grea e, Doamne, viata, sa-ntelegi
ca porti pe umeri viata lor sarmana,
ca ei te dor ca o deschisa rana,
Asa, neputinciosi, bolnavi, si blegi...

Si nici cuvinte n-ai ca sa-i arati
la lumea toata ca sa ii ajute,
sa-ti para de atatea ori si dati
Ca lumea-i rea, si-a sufletelor slute...


Indiferenti trec altii, multi, prin fata -
Asa nepasatori si fericiti,
Iar tu ramai pe cap cu a lor viata,
Uitati de lume, palizi si striviti...

Si-ncet, incet, devii si tu saracul
Ce nu mai are parca Dumnezeu,
Doar sufletul din ce in ce mai greu,
Si-acela, mut si surd, luat de dracul,

Gheena cersetorilor de seu...