Refugiu

Hai sa fugim in lume, departe de mosie,
Acolo unde soarta ti-o faci pasind pe nori,
Ca trandafiri petale ce-n pumn adun acum
Sa fie bunatate, sorocul si privirea.
Nu asculta de nimeni, asculta doar de tine,
De ticaitu-acela ce il resimti in noapte,
Cand linistea apune sarutul nostru dulce
Si linistea-i apusa de o bataie fina,
A inimii surata, ce o-nsoteste-n viata,
Cand moartea-ncatusata tanjeste dup-o vraja
Sa fure focul sacru al sufletului vesnic,
S-arunce trandafirii in haosul din noapte
Ce nici o stea vazuta nu l-a vazut vreodata,
Sa inchinam iubirea supremului ce-ascunde
De noi a noastre aripi si stele din privire,
Caci poate-asa se-nmoaie si fulgerul si focul,
Din firea lui eterna, din umbra nevazuta,
Si poate, cine stie, va da consimtamantul
Iubirii noastre sfinte, fara de pacat copila.
Hai sa fugim acolo, departe in nestiinta,
Sa-nduplecam petale si stele deopotriva,
Sa ne-mpresoare-n noapte, sa tina marturie,
Ca dragostea-i eterna si ca-i frumos eternal,
Ca nu pacat e omul si nici ceea ce-l naste
Si ca dorinta aprinsa e fapta de pe urma.