Poveste-n noapte

Un nume aud in noapte la fereastra
Plangandu-si soarta indurerat si rece,
Ma cheama sa-l privesc cum isi socoate
Al zilelor pacat etern ce-l frange.
Incepe cu ceea ce a fost odata-n tinerete,
Cu visul sau de a iubi la nebunie,
Eu il ascult si-mi pare ca-n sufletu-i pustiu
O licarire vie e sora de vecie
Cu-amaraciunea care l-a indemnat spre mine.
Naiv a fost s-arate candva ce e iubirea
Secretul ce-i curgea atunci prin vene,
Acum nu o mai are, i-a fost furata,
Pacat a fost s-o piarda cu picatura care
O lacrima numita s-a preschimbat in zare,
O viata apoi pierduta, a cautat sa placa,
Degeaba, caci amorul departe il avea
Si a venit la mine, si a venit in noapte,
Sperand sa regaseasca ce a pierdut copil,
Ma tem sa-l las sa intre cum a lasat odata
Si el pe suferinta sa intre-n casa sa.
Dar a iubit si vina n-are,
Sa ii deschid? Sa-l las afara?
Drum lung facut-a de la stea la mine
Sa simta inc-o data ce a simtit in viata,
Daca-i deschid…
Caldura mea se va preface-n gheata.