in faldurile-ți stranii
ți-e carnea de napalm
păcatul e un psalm
și clipe trec cât anii.

pe gâtul tău felin
albeața unor veci
te liberă de treci
te-ntemniță de vin.

uitare de ființă
pe buzele-ți de vișini
cuvintele-ți sunt gini
de-ndeplinit dorință.

in ochii tăi de rouă
sentințe de lumini
și-n zarea lor suspini
misterele când plouă.

pe chipul tău cioplit
din pietre de mesteacăn
vecia e un cearcăn
și Dumnezeu un rid.

in părul abanos
mă-nviu pe indelete;
când iți vorbesc prin plete
a stele tot miros.