tu amintește-ți când inima-ți simțeam în mugurii proaspeți
când gândurile făceau tumbe pe obrajii aprinși
trupul crud chircit la lumina lunii își face culcuș
în după-amiază te-am prins prunc și bărbat
tainic cercetam ființa în miez și în străfunduri

singurătăți amare plutesc spre norduri
privește-mă până la istovirea timpului în penumbră
ca într-o dezordine a nașterii

universul stă agățat în lumina orizonală a minții
să ne pierdem târziu departe mereu
deznoadă-mi prisosința amintirilor la ceas de noapte spre cinci
călătoriile sunt deja încheiate
ca într-o albă horă strigătele toate delir pârguit
ascunde albastru râului ce ne desparte

să fi intrat în luna de dragoste?

29 iunie 2005