Urechi sparte, sparte de mâini neîndemânatice de treaz
Sparte de sunete stângace cu lamă de metal
Sparte de plastic și de cenușă.
Mâna sufletului de înger se alungește
Păcat că oamenii de piatră nu pot strânge
În palme
Îngeri de cenușă.
Păcat că aripile de sticlă s-au spart și ele
Și copiii cu nimbul pe frunte calcă în cioburi și
Îi doare.
Păcat că tu nu ești și că eu nu mai sunt de mult.
De niciodată.
Păcat că și cuvintele
Chiar și ele
Se sparg.
Uite cum se fărâmă, se amestecă
Firimiturile din ele
Cu nisipul unei clepsidre care a scăpat
din mâna dumnezeului.
Atâta păcat.
Ea a mușcat. Coasta ta.
Tu ai mușcat.
Unu a mușcat.
Nu există doi.
Păcat.