O, suflete al meu din compilatii,
te-ncolonezi în viata ca-n armie,
când ti se pare ca te mai îmbie
un piept infatuat de decoratii.

Pîna si moartea vine fistichie,
ti se arata nuri si roze gratii
si în elegi de ce mai vrei să bei tarie
să stergi cocleala de pe bioinstalatii.

Chiar îngerii au cotiere, birocratii,
si pudici îsi ascund culoarea colilie
se-anunta ploi care vor uzurpa inflatii
desi tu mergi din aporie-n aporie.

Pe tarmuri noi adîncii, înecatii,
îsi rod din trupuri vulpile în vie...
în schitul inimii, umila o chilie
ne lumineaza doar părintii, fratii.