agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-06 | |
M-am aruncat in bratele lui
simtind nici o durere, nici macar o simpla mangaiere... M-am aruncat si m-a pierdut intr-un singur minut, Intr-o clipa blestemata. Soarele negru imi zambeste din nou, ademenitor, cu dintii lui de gheata. Melancolia asta imi provoaca numai greata! Ma duc in baie si m-asez in genunchi; ma uit la propria-mi fata distorsionata de-o oglinda sparta de mine. Sunt prea suparata sa mai zambesc zaharisit; Prea nemultumita de tot ce am primit! Nu-mi mai doresc nimic... Nici sa traiesc, nici sa mai vad un el putred, imbatranit prea curand de propriile-i dorinte exagerate! Ma uit in spatele meu. Nu vreau sa vina cineva sa ma vada sezand cu ciobu-n mana, cantand la violina mea virtuala un cantec de viata. O viata atarnand de-o ata, o ata putreda de lana NEAGRA, ca bratara ce o port la mana plangacioasa... Am o piele taioasa! Distrug un ciob care vroia sa ma distruga, apoi ling cioburile si le-nghit. M-arunc in fata trenului nebuniei. Nu ma mai vad pe mine; vad o psihopata netratata cu o minte complet degradata. Ma ridic, ma invart impleticindu-ma in perdelele rosii si negre de pe holul lung ce duce nicaieri... Sau nu! Deschid ochii si-mi zdrobesc oglinda, o gust din nou, cu tot mai multa pofta. Imi aluneca pe gat; coboara cu miscari line... O, Doamne! Simt ca ma iubeste! Ma simt atat de nedorita, murdarita de Fecala Divina... Deschid ochii si ma uit pe cerul rosu. Ploua cu nuferi otraviti, indraciti de El. Plang de fericire mangaiata de placeri nebanuite si sunt cuminte departe de tine, de infecti ca voi! Ma sint ca un gunoi dorit de nimeni... Cat iubesc sa ma saruti pana la sange, pana la piele, pana la cioburi... N-a mai ramas decat o singura bucata de fericire. Ma uit la ea. Sunt disperata! E destul de consistenta. O bag in gura pe toata; o simt cum imi linge buzele taiate de ea, iubirea mea... Acum ii simt iar bratele suave. Stau ca-n sicriu in barca semiscufundata, ingropata-n intuneric... Si ma adancesc in apa rosie, mucegaita; ridic mainile sa pot cuprinde Luna, sa pot cuprinde Lumea... Raman cu ele ridicate... Eu ma sufoc. Sunt invelita-n noapte, intinsa pe covorul murdarit de sange proaspat... Fac ochii mari... Rosul m-a acoperit de tot. Vreau sa respir si nu pot... Iti spun secretul meu acum... Deci, taci si asculta-ma cu grija...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate