agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2372 .



High
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [HER ]

2005-07-06  |     | 



M-am aruncat in bratele lui
simtind nici o durere,
nici macar o simpla mangaiere...
M-am aruncat si m-a pierdut
intr-un singur minut,
Intr-o clipa blestemata.
Soarele negru imi zambeste
din nou,
ademenitor,
cu dintii lui de gheata.
Melancolia asta imi provoaca numai greata!

Ma duc in baie si m-asez in genunchi;
ma uit la propria-mi fata
distorsionata de-o oglinda sparta
de mine.
Sunt prea suparata sa mai zambesc
zaharisit;
Prea nemultumita de tot ce am primit!
Nu-mi mai doresc nimic...
Nici sa traiesc,
nici sa mai vad un el putred,
imbatranit prea curand de propriile-i dorinte
exagerate!
Ma uit in spatele meu.
Nu vreau sa vina cineva
sa ma vada sezand cu ciobu-n mana,
cantand la violina mea virtuala
un cantec de viata.
O viata atarnand de-o ata,
o ata putreda de lana
NEAGRA,
ca bratara ce o port la mana plangacioasa...
Am o piele taioasa!
Distrug un ciob care vroia sa ma distruga,
apoi ling cioburile si le-nghit.
M-arunc in fata trenului nebuniei.
Nu ma mai vad pe mine;
vad o psihopata netratata
cu o minte complet degradata.
Ma ridic,
ma invart impleticindu-ma
in perdelele rosii si negre
de pe holul lung ce duce
nicaieri...
Sau nu!
Deschid ochii si-mi zdrobesc oglinda,
o gust din nou,
cu tot mai multa pofta.
Imi aluneca pe gat;
coboara cu miscari line...
O, Doamne!
Simt ca ma iubeste!
Ma simt atat de nedorita,
murdarita de Fecala Divina...
Deschid ochii si ma uit pe cerul rosu.
Ploua cu nuferi otraviti,
indraciti de El.
Plang de fericire
mangaiata de placeri nebanuite
si sunt cuminte
departe de tine,
de infecti ca voi!
Ma sint ca un gunoi dorit de nimeni...
Cat iubesc sa ma saruti pana la sange,
pana la piele,
pana la cioburi...
N-a mai ramas decat o singura bucata
de fericire.
Ma uit la ea.
Sunt disperata!
E destul de consistenta.
O bag in gura pe toata;
o simt cum imi linge buzele taiate de ea,
iubirea mea...
Acum ii simt iar bratele suave.
Stau ca-n sicriu in barca semiscufundata,
ingropata-n intuneric...
Si ma adancesc in apa rosie,
mucegaita;
ridic mainile sa pot cuprinde Luna,
sa pot cuprinde Lumea...
Raman cu ele ridicate...
Eu ma sufoc.
Sunt invelita-n noapte,
intinsa pe covorul murdarit de sange proaspat...
Fac ochii mari...
Rosul m-a acoperit de tot.
Vreau sa respir si nu pot...
Iti spun secretul meu
acum...
Deci,
taci si asculta-ma cu grija...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!