Îmi pozezi în culori vii,
întocmai așa cum te creez
când nu-mi arunci cu pietre în planșe
spărgându-mi culorile.
Sunt un realist și mișcările mele sunt meticuloase.
Ochiul este acolo unde trebuie să fie,
șoldul, tot acolo unde îi este locul,
pofta ta de floricele pe bluzițe frumoase
și cafeaua de dimineață,
tot acolo.
În fapt nu ești o pânză.
În fapt ești un fapt care mi se întâmplă
de acum încolo,
mie,
aceluia,
care nu are de făcut altceva decât să te iubească
și să o spună.