o lume normală
în care isteriile renunță de bunăvoie la apanajul generalității
apoi, rușinate,
se pun cuminți la colț, pe coji de nuci pisate

visam cu poftă o lume normală
în care orice dreaptă adevărată
se poate întinde în iarbă, pe spate
să strige: "uite infinitul, frate!"
se doarme pe rupte în paturile astea drepte
se visează, uneori cu ochii deschiși

o lume normală
în care aș putea, de exemplu, să mă ridic
să vin să-ți spun că, pur și simplu, te iubesc
sau, și mai bine,
să tac
să mă așez
și, nopți la rând, să te privesc visând

o lume normală