agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-11 | |
tinele poeziei
aș fi vrut să mă păstrez pentru tinele poeziei aș fi vrut să alerg spre lumea ta cu bujori în obraji și cercei de cireșe totul ar fi semănat cu o mică Europă improvizată pe o simfonie de Brahms tu mi-ai rămas în colțuri de buze doar un zîmbet nefals pe undeva pe sub tei. o schițare de viață albastră doar atât într-un pat diafan pesemne voi aștepta să mă micșorez, să mă dezumflu ca un balon luat de la gura copilului - vântul nesupunerii? *** nu mi-a mai ramas decât glasul interior care se rotunjește pe zi ce trece acceptând resemnări de porțelan nu-ți voi mai întinde mâna să nu ramână suspendată ca o consolă de balcon de dincolo de orizontul curbat în silabe pesemne rufele de vis-a-vis au fost deja luate-n casă mânuite așezate pe scaune refrișate mereu în plus mereu urmărită de steaua mea să nu deranjez la orele matinale să nu. să nu fiu deci când sunt! scorțosul semn al înghețului s-a diminuat prin alungarea ultimului sentiment spre tinele poeziei dedublări adunate-n cartea Biancăi ghem ghem de liniștire ghem ultim ghem desăvârșit! *** încercând să ies din automatisme mi-am imaginat câinele pripășit la picioarele mele încercând să trec peste folosirea chibriturilor de șabat când m-am rugat precum cel ce-mi poate ierta câteva lucruri mărunte poate prea importante de care mă lovesc atunci când lumea-i mai dragă în felul ăsta supraviețuiesc prin cordonul ombilical al poeziei disimulându-mi afecțiunea vulcanică neprefăcută spre "cuvântul trup" atât de necesar perfuzie nelacrimogenă dintr-un film real încercând toate astea printr-un simplu e-mail... doar un singur cuvânt de răspuns tot atât de bizar precum fulgul de zăpadă picat din senin în plină vară pe buzele tale zâmbinde! bianca marcovici 11.iulie, 2005 (nr.7)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate