floarea mea roșie, Srebrenița

(viața numărul 201)









frate,
dacă aș inventa o floare roșie
cu opt mii de petale
pînă la care se ajunge printr-un pelerinaj
de trei zile
prin păduri ascensionale
și munți impetuoși,
și dacă aș confunda de bună voie
această floare roșie
cu axa verticală a luminii
ce se lasă absorbită în mitologia cruciadei ,
frate al meu,
și dacă aș sădi această floare departe de lume
pe o promenadă a culpabilității umane
la care se ajunge prin glontele regretului,
frate nemîngîiat,
și dacă aș însoți floarea mea roșie-
floarea florilor roșie-
de sunetul tobelor ce duc îngerii pe eșafod,
frate dezrădăcinat de soarele morții,
și dacă aș înveșmînta această floare roșie
in mirosul omenesc al originii divine
strivind greutatea singurătății,
frate îndepărtat,
și dacă aș inventa o floare roșie,
cu opt mii de petale roșii
ca pe un loc de rugăciune
la un Veghetor întristat,
atunci aș boteza floarea mea roșie-
floarea florilor roșie și însingurată
dezlegată de mări și țări,
călătoare peste păduri ascensionale
și munți impetuoși-
cu numele
neomenesc
inuman
Srebrenița





în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.138.

***

Blog Angela Furtuna