Deja e ora zero,
acea ora fatala.
Iar incep sa zambesc
inchisa-n cusca bucuriei negre.
Si acele imi gauresc
pielea plina de insemnari frumoase...
Dure...
Violente...
Atat mi-a mai ramas.

Creierul e infectat cu idei sinucigase,
dar atat de gratioase...
Rad.
Ce durere crunta m-apasa!
Rad cu lacrimi.
As vrea sa ma duc dracului,
dar el nu ma mai vrea!
Trebuia sa ma duc
atunci cand mi-a cerut-o cu disperare...
Ce disperare falsa!
Ce scarba mi-e de viata,
de tot de ma-nconjoara!

Adio...