Lumea din idee


Nu-mi substitui părerea despre lacrimă
înaintea ploii cu oameni
din fiecare clipă.


curcubee, care se gîndesc reciproc,
au uitat lumina.


merg cu privirea plecată
și îmi caut pămîntul.


din turn mi se strigă
să îmi acopăr urmele...
în locul meu, tot eu răspund
că din cer iese pămîntul,
că închisul iese înăuntru.


atîtea se ascund, atîtea se combină,
încît între cer și pămînt
aș sta mereu cu mîinile plecate,


dar la capătul unor urme fierbinți
mă așteaptă cu răspunsuri întinse
tăcerea Dumnezeului meu...