surâd giratoriu somnului
palmele rup tăcerea
și mușcă din carnea destinului bucăți mari
impecabil rotunjite
în freamăte


dar lasă-mă,
lasă-mă acum să-mi cern liniștea printre degete
și nu-mi cere în noaptea asta
nimic
nici nu-mi sădi în ochi colțul acela de lună
pe jumătate vârcolac,
să-mi răsară din iriși săgeți de chihlimbar
fosforescent


franjurat cerul își mestecă molcom furtuna
cumpăna ploii scârțâie pe geam
prelungind amintiri repetat creponate
și vise

niciodată întregi