Niciodată n-am știut
Că iubesc.
Doar inima
Mi se făcea
Gheară coaptă
Să iasă din piept
Și să se dea ție de mâncare
Ochii încurcau culorile hazliu
Cerul cu pământul,
Lucrul cu gândul,
Printr-o lacrimă ipotetică
Privindu-te unul
Și celălalt, de-a lungul
Unei raze de soare,
Neclipind cu teama
De Fata Morgana.
În pași de dans
Cu cercuri delicate
Înconjuram un vis
Întrebându-l dacă ființa
Vrea să-i fiu umbră
Subțire, prelungă,
Până la apus.

Niciodată n-am știut
De iubire.
Uimit, în locul inimii
Păstrez o amintire.