Somonii se furișau în apele lor de mărgele
înșirate pe ațele curenților

De flori mi-era dor și de călușeii
luminați îndelung sub lunile răstălmăcite

O fetiță alerga desculță,
rochița pe elastic părea ca barca nopții

În parcul de distracții suma tuturor eșecurilor
se ștergea cu un burete spumos

Nici o dâră nu semăna discordie în flota gândurilor mele -
îmi aminteam orezul fiert înflorit deplin și oala mică pe foc

Privirea era un elogiu adus zorilor

Firimiturile de ziar formează colajul dimineții