impresie de strivire a diamantului
sub luciri exoterice de foc lăuntric

deasupra cerului placat cu stele
se degradează așchii de suflet
tot așteptând reconstituirea vieții

puseele amintirilor transfigurate
- încremenite într-un murmur divin –
lovesc o venă speriată
de sângele nesemnat în vârstele omenirii

copleșit de senzația prăbușirii
nici o parabolă salvatoare a spiritului
nu mai e eficientă…

din plafonul prea înnegrit al macrocosmosului
se deschide hulpavă
o gură primitivă
ce înghite fără regrete
microcosmosuri de inimi
aflate în combustie internă.