Monahul
se dedică obștei Mănăstirii Putna


Deșertu-nfrigurat al unei lumi
îl poartă în barbă,
veșmîntul său, ca o chemare suferindă
a luminii,
atîrnă peste flori.


atît e de lung drumul,
încît s-ar putea întoarce
în sine...


geneza uitării i-aruncă prezentul
în brațe.


cerul e plin cu umbra lui
plecînd
spre voi.


mîna lui Hristos întinsă
către el
acoperită e de mersul lumii,
descoperită e de mersul lui.