nu ma scrie lacrima caci mor rimele
cu care visul mi se destrama ecou,
mi-e teama de plansul zilei ce seamana
cu dorul inchis intr-o coaja de gand
sau de nor presarat cu pamant,
nu ma scrie cuvant caci sunt acoperit
de cioburile sale si peste ramuri
si peste sperantele dezghetate,
scrie-ma aripa sa-mi pot zbura ceasul
spre tine cu tot cu icoanele sale
despletite in muguri de ingeri nebuni,
imi voi impinge spatiile mai aproape
de locul in care ai izvorat pasiune
dintr-o umbra de glas sau dintr-o atingere
dar nu ma scrie, te rog repede caci inima
nu mai stie sa cearna intre culori si tine
decat nuanta cu care se-nchid zarile
in nemarginiri albastre,
scrie-ma liniste sa cad emotie in cercuri
dansand in jurul tau simfonia bucuriei de-a fi
strop din iubirea ta negraita !