Gandind mai departe

Timpul ma lasa in urma, cu tot ceea ce el a vrut,
Sa caut amintirea drumurilor apuse mai demult
Sa-i plang pe umarul gol amarul ce-l resimt
Si graiul sa-mi tradeze dorinta de alint.

Chiar el m-afunda in neantul privilegiat
Imi da un sambure de adevar uitat
Ma face sa reinvii sperante ce-am rugat
Pe al meu suflet sa mi le fure-n pat.

Ador adancul focului de anotimp
Cum ma absoarbe in picuri de argint
Si mai imi place amurgul insetat
De lacrimile mele adesea admirat.

Las timpul mai in fata ajutat
De dorul sufletului tau curat
Caci de nu se va intoarce-n dat’
Te voi iubi asa cum esti, plecat.