La început a fost Cuvântul
iar Cuvântul era Dumnezeu.
Și atât!Și se plictisea datorită
tendinței firești de a concentra
expresia verbală.
Atunci Dumnezeu a făcut Îngerii,
frumoși ca silabele.
Și le-a dat Dumnezeu, îngerilor
aripi cu pene albe, pufoase
și dese ca clipele.
A văzut Dumnezeu că e bine
și s-a bucurat.
Apoi a început hărmălaia...
Și era Raiul plin de pene
pufoase și înșirate ca clipele.
S-a supărat Dumnezeu,
a strâns toate penele
și le-a dat foc.
A văzut Dumnezeu că e bine, iar
s-a bucurat și a numit locul acela Iad
iar pe îngerii care -din curiozitate!-
și-au ars aripile i-a numit draci.
Și trăiau în bătătura lui Dumnezeu,
îngerii și dracii și Dumnezeu.
Îngerii făceau lucruri îngerești
dracii făceau lucruri drăcești,
iar Dumnezeu lucruri dumnezeiești.
A văzut Dumnezeu că e bine
și s-a bucurat.Și atât!
Și iar s-a plictisit Dumnezeu
că prea era grea veșnicia
de atâția îngeri și draci
aflați mereu unul în vizită la altul,
ca niște personaje tolstoiene.
Așa că i-a făcut pe toți oameni.
Și atât!