Atunci când pielea mi s-a desprins de trup
Era noaptea cărnii
Atunci când sângele mi-a țâșnit
udînd grădina nefericii mele
Atunci când lumina
Mi-a curs din ochi, înceată
Și când mirarea
"Ia uite la mortu'ăsta, râde ca prostu"
mi s-a întipărit pe față
Atunci când nici măcar n-am avut timp să mă-nspăimînt
M-am simțit luat de mână
Și dus dincolo