Speranță

Aud bătaia vântului în geam
Și-mi amintesc de zilele ploioase,
Atingerea-ți simțeam, vorbe duioase,
Și realizam că încă te mai am.

Păstrez în amintire chipul mat
Ce îmi zâmbea nepăsător și dulce,
Dar zâmbetul e cel ce trece
Și lasă-n urmă lutul fermecat.

Îmi este dor de vocea ta suavă,
De clipele cand povesteai amor,
Când tu șopteai ce-nseamnă dor
Și încercai să mă ferești de pleavă.

Dar toate astea trec ușor în viață
Când îngerul te mângâie pe obraz,
Promite iar să te ferească de necaz
Și îți mai dă o ultimă speranță.