mă dezvelesc de papirus e cald sub litera mâinilor tale
rochia mea e și ea o dimineață brodată cu nori
un puseu de metafore copile duse la râu
izbucnesc dinspre margini dilatând cuprinsul
ai ști ce să faci dacă deodată ar veni spre tine
toate tivurile acestor clipe să te bântuie
cerându-ți socoteală pentru fiecare irosire
așezând mândria în genunchi pe lespezi grele
ai putea cu mâna la ochi să silabisești conturul
trupului scos la vânzare ochilor tăi predispuși la mirare?

am iscodit destul pe lângă lujeri am tăcut am umanizat
munții Le-am dat pârghii să te coboare fix în calea
destinelor tale Am obosit și am băut apă vie de masă
din vițe albastre din spumă-femeie din rouă și fiere

mai vreau să încerc doar fandări pe coline
sărutul bogat în vitamine
și-o așteptare cu sângele-n vine

(adica te ascult mai mult decat poti tu fugi
iar intre noi adesea marsaluiesc stihii)