agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-22 | |
Trilogia “Proiectul unei limbi universale”
Partea I - “SUFLETUL” Motto: “Prin clopot nu dai veste Doar unui singur om Ci zvoană - ’mpărățită Ce vine de la Dom” Clopote - poeți români (4) 35. Mircea Dinescu HAPLEA Vine Haplea dă cu lingura-n sate soarbe clopote pe nerăsuflate ară biserici seamănă panică și-apoi o seceră cu limba mecanică. Știa ce spune grecu săracu: nu-ți lua turcoaică - il iei pe dracu, nici casă-n Vlahia - ferește Doamne că-i cad ferestrele după trei toamne că vin cumanii și pecenegii și gugumanii și viceregii și-n fruntea oștii săltând buricu Haplea al nostru cu polonicu *** 36. Victor Eftimiu Te-or darâma, bisericuță veche Te-or darâma, bisericuță veche Și ziduri noi și drepte-or să ridice, Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme Și căramizile-au pornit să pice. Clopotul de-un sfert de veac aproape Strâmbatu-s-a și gata e să cadă, - Clopotnița cu trepte putrezite, În care ne urcam cu toti, grămadă… *** Parisul acuma... Parisul acuma-i o carte închisă, Nu-i nimeni la pândă sub vechile-arcade, Nu-i nimeni în parcuri, pe poduri nu-i nimeni Și nici o lumină pe ape nu cade... Începe un clopot prelung și răsună... Din clopot în clopot chemarea pătrunde, Și-n unde, sub bolțile vechilor poduri, Profunde acprduri ecoul răspunde. *** Sanatorium... Și noaptea doarme liniștită Și n-o trezește un ecou... Ghețarii albi, în auroră Sunt galbeni ca un aur nou. Ca niște clopote de aur Răsună lung, răsună grav, Și cânta imnurile vieții, În ochii tristului bolnav... Și pe când clopotele vieții Vibrează-n sufletul sonor, Fecioarele cu mâini de ceară Se roagă palide – și mor… *** 37. Constantin Enache (Tata Ticu) Clopote Clopote fierbinți de-atâta plânset de părinți agitate în balans de fecioară de clopotar trase pe sfoară. Vi s-a urcat temperatura bătând, mestecând limba-n gingii dăltuite, țintuite în cupole de vis, pe care stă scris un poem de tânguiri monotone în bronzul de câteva tone. *** 38. Tudor George Amintiri dintr-o lume a tăcerii … și de clopote mari ceru-ntreg s-a umplut c-un bing-bang de meduze!… *** Horea …Dulgher a fost și-a dulgherit clopotniți, - Ca slobod limba clopotu’ să-și zbată! – Ci, neputând a-i pune, domnii, botniți, Voinic și Codru s-au unit prin roată! *** 39. Radu Gyr (…) … Scoală, răzmerița mea, că te vinde Iuda! Sună clopotul, prelung, Și deșteaptă gloata. Crâsnic m-am legat s-ajung, Clopotar ca tata! *** 40. Octavian Goga De demult… …Tot mai rar se-aud în noapte clopotele de la strungă… Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă… *** E sărbătoare... … Sunt Paștile cele frumoase, și-n fire zvonul lor străbate, Clopotnița-și îndoaie trudnic încheieturile uscate. Arama-și strigă când se zbate măiastra clopotului limbă, Eu sunt strigarea ei aprinsă, și-n vorbe sufletul o schimbă… *** În codru … Curat e duhul lumii tale, Căci Dumnezeu cel sfânt și mare Subt bolta ta înrourată Își ține mândra sărbătoare. Tu-l prăznuiești cu glas de clopot Și cu răsunet de chimvale Pe cel ce-atâtea înțelesuri Gătit-a strălucirii tale *** La stână … Găinușa-ncet răsare, Luna-i după Dealu-Mare, Plânge-un clopot de cioaie, Vin ciobanii de la stână,… *** Lăcaș străbun …Un nou botez, de primenire noua, Dă minții mele altă-nfiripare, Când din înaltul zidurilor negre Coboară glas de binecuvântare. Clopotnița se-ndoaie și se frânge Din bietele încheieturi uscate, Un suflet e ce-i înfioară lemnul Și din adâncul altor vremi strabate. E clopotul… Copilăria-și plânge Comoara ei pierdută-n pribegie, Cu limba lui de rugă și chemare Strămoșii toți își spun mustrarea mie. Azi îmi trimit nădejdile de veacuri Strigarea lor ce vine de departe, Eu o ascult și-n suflet îmi învie Sămânța bun-a vremurilor noastre. *** Oaspe vechi … Cu degete moi și albe pe ochi mă mângâia…pe frunte… Râdea cu glasul lui de clopot când da de firele cărunte… *** 41. Dimitrie Gusti Putna … Din turnul mânăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru seculi cântă un glas armonios. Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga suspin și lamentare, Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut, Ah! Cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. *** 42. Ștefan Octavian Iosif Când a fost să moară Ștefan … Dar cu dangăt plin de jale Mii de clopote dau veste: “Ștefan-Vodă al Moldovei, Ștefan-Vodă nu mai este!”… *** Icoane din Carpați Un berbec cu coarne-ntoarse Tacticos și prea cuminte, Dupa gât c-un clopot mare, Merge singur înainte. Pe la margine dulăii, Urecheatul, la mijloc, Cu desagii grei în spate, Anevoie-și face loc. *** Înserare …Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace.. Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus… Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Că sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire… *** La gura peșterii … Dar soarele coboară-n asfințit, Din văi cresc neguri cenușii, Năvală dau pe culmi în sus, Și clopotele-au amuțit. *** Novăceștii …- Înălțate împărate! La Agnița crîșmăreasă, Trei străini descălecară Și de-abia-i încape casa, Ca-ntr-un fund dogit de clopot Tună-n gura lor cuvântul, Și pe unde calcă dânșii Se cutremură pământul!… Pe Câmpia Direptății … Bucură-te tu Suceavă! Sune-ți clopotele-n slavă, Falnică cetate sfântă A străbunului Mușat! *** 43. Magda Isanos Auz … Toate le-aud Și-auzul încă mi-i crud. Clopotul sângelui molatec, rotund ține veștile care nu mai pătrund. Þine veștile de la stea, să n-ajungă în inima mea,. Þine veștile de la șerpii de casă, Și-n amiaza cuprinsă mă lasă să cad și s-adorm profund, clopotul sângelui molatec, rotund. Cineva trebuie să iubească … Cineva trebuie să iubească armonia lumii, ascuns-a lege-a cadențelor; cineva trebuia să fie singur Și s-asculte-ndelung. ………. Slavă vouă, slavă vouă lucruri, spațiu creator a toate, culori și clopote redeșteptate, slavă ție, bătrână cetate… Dormiți, dormiți… Dormiți, dormiți, sub proaspăta zăpadă, morminte rotunjite-abia-n câmpie. ……………… Și voi sunteți cupole scufundate, dintr-un oraș odată-nfloritor, când ca un ultim clopot mai străbate, azi, sufletul poetului, sonor. Dar auziți-l, auziți-l, voi, morminte reci, cetăți nepăsătoare, prin care se coboară negre ploi Și subțirică, albă, trece-o floare… *** Fata bătrână … De liturghie clopotul când bate, cu grabă merge-n strană să se-nchine, dar niciodată nu e pietate… Þinând copilu-n brațele ei pline, Madona spune: “Dacă n-ai păcate, nefericito, nu veni la mine…” N-auzi cum bat și chiamă? N-auzi cum bat și chiamă În soare, clopote mari de aramă? Din cețuri se ivește cetatea Și toate există în claritatea ceasului fără amintiri… Nu vă scuturați, florilor… Nu vă scuturați, florilor, Ascultați-mă bine, surorilor, Toamna-i departe; departe-al clopotelor cântec de moarte… *** Oglinzi … Se deschide-n oglindă o poartă spre nu știu ce lume moartă; Și ca un clopot sună, strălucește iluzia care mereu pândește… *** Pădurea Pădurea, când s-a făcut toamnă târziu, a scoborât, ca pe niște odoare, clopotele ei de verdeață răsunătoare, de care faurii pământeni nici nu știu… Și ea – bătrâna – le-ngroapă ca pe morți aceste clopote de stejari și de ulmi, ce scufundate-n pământ mai visau despre culmi Și dulce prin somn sunau după grelele porți. *** Plecând Nopțile uneori se deșteaptă un clopot, ori geme o treaptă, ca și cum ar veni cineva, ca și cum m-ar chema către țara de fum… *** Primăvara Apoi deodată zările-nfloresc Și clopote mari, clopote s-aud, departe-n cerul vesel și rotund hulubii albi și roșii se rotesc… *** Prin el am cunoscut norodul …În vară când am fost acolo, la prispele verzi ale țării, într-o noapte a bătut clopotul. Cerul era roșu ca sângele Oamenii răcneau, chiuiau. În noaptea aceea ardeau gospodăriile chiaburilor… *** Veac mare, veac larg Veac mare, veac larg… Vestea s-apropie, focul se-apropie. Câmpia-i plină de tropote. Dați fuga la clopote! *** 44. Nicolae Labiș Meșterul …Însingurat de-un singur gând, smulgându-ți Ca zdrențe vii părerile de rău Tu ți-ai strivit sub talpa mânăstirii Inima ta, tot ce-ai avut al tău. Dar ți-ai simțit-o renăscând cu larmă În dangătul de clopot, presimțit Al veacurilor multe, viitoare,…. *** Momente biografice … Ea ți-a zâmbit rodind tremurătoare Multicolore aripi de răcoare Și glasul ei s-a risipit în melodii Ca un ciorchin de clopote-argintii, Iar brațele-i au început să se dezbine Ca niste șerpi de flacără spre tine…. *** Vârsta de bronz Clopote grave sunară trezirea Generației noastre. *** 45. Delia Lucaciu Poezii legionare …Adună-te’n palme De dar și de nectar De narcise Îngropate-n vise Si’n dangăt de clopote Si’n huiet de tropote Transilvanie, Apleacă-te!… *** Transilvaniei Transilvanie! Pământ de soapte de noapte, De strigăt sălbatic Răsvrătit, Neostoit, In brazde de flori De fete frumoase Și morții feciori! Transilvanie! Ridică-te! Calcă prin viață spre moarte! Ogoaie-ți miresele plânse Și mamele ninse De oase călcate'n copite De hoarde salbatic Rostogolite! Adună-te'n palme De dar și nectar de narcise Îngroapă-te'n vise Și'n dangăt de clopote Și'n huiet de tropote Transilvanie, Apleacă-te! Adună-te'n număr, Cu număr pornește-te Val năvalnic Oprește-te Doar la sfârșit Când Munții Carpați La Bălgradul din cronici Cu Þara se vor fi unit! Și atuncea ostoaie-te Pe brațe'nconvoaie-te Ca să suspini Cu miresele plânse Și mamele ninse Cu tații bătrâni În brazde de flori Cu fete frumoase Pe morții feciori. *** 46. Alexandru Macedonski Înmormântarea și toate sunetele clopotului (Armonie imitativa) Un an, -dînd d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani D-atunci, un lanț întreg s-a format. D-atunci de cînd în groap-a intrat! Un an, -dînd d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani D-atunci, un lanț întreg s-a format! Din turn prelung și vibrător svon, Prin limbi de clopote sunete da: Undă-n lacrimi, pe feți undă! Din turn prelung și vibrător svon, Făcea mișcat om d-om a să da! Undă-n ochi lacrămi la tristul ton, Undă, - undă, - undă, - undă! *** Mânăstirea Mânăstirea-și doarme moartea lânga țărm de Acheron… Oglindindu-se în undă, stâlpi și-arcade se confundă, Pe când clopotu-nviază tărăgănat și monoton Un fior ce din aramă zboară-n lung și-n larg pe undă… *** 47. Adrian Maniu Biserica Neagră … Dar sus de tot în turlă, un clopot de aramă Smucit de-un preot negru, se vaietă întruna În ceruri mohorâte se descompune luna Și-n fire, lungi, cernite, durerea își destramă. Zbură privighetoarea. Tăcerea țese șoapte Pe gurile de clopot deschise în corolă. Din turla-n care luna a pus aureolă De-acolo negrul preot stă azvârlit în noapte. *** Lumina vie …Iar soarele, din ce în ce mai dogoritor, dezmiardă pamântul greu, care trudnic naște din frunze putrede și glodul iernilor, în sunetul clopotului de Paște… *** 48. A. Mândru (Atanasie Gheorghiu) Dupa biruință … Un dangăt lung de clopot și-apoi altul Din turn răsună blând, ca la-nviere, Cu grai de-aramă-n stinsă adiere Cucernic gând ‘nălțând spre Tot-Înaltul… *** Suceava … Ca brațe chemând îndurare, Pe turle stau cruci răstignite; Un dangăt de clopot vestește Că-i ceasul de imnuri smerite… Culese de Ovidiu OANA - PÃRÃU |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate