Gândul îmi zboară spre țărmuri nemărginite,
Răsuflarea îmi fuge spre buzele adormite,
Căci nu mai stiu cum, de ce,
Te-ai oprit din a mă mângâia,
Și celulele obosite au început să-ți simtă lipsa.

Vântul sălbatic îmi flutură in păr
Și tu ești cu o treaptă mai jos,
Mă aștepți să cobor,
Să plecăm împreună în Eden,
Căci traiul de aici ni se pare efemer.