am învățat citirea în doi
eram vegheată de un înger
se făcea că era copil înțelept
și îmi amintea mereu
nu toți îngerii au înțelepciune


îmi spunea


ia cuvântul în tine
e greu nu îl cunosc
nici el nu te cunoaște pe tine

ia cuvântul și mângâie-l
e străin mă tem să nu mă ucidă
și lui îi este teamă
că ar putea fi ucis de tine

ia cuvântul și cântă-l în tine
dar eu nu am voce
nici el nu are vocea ta
și se aude în liniște

ia cuvântul și înalță-l
eu nu pot sta nici măcar pe vârfuri
nici el nu are îndrăzneala ta
simplă

ia cuvântul și respiră-l
mă îneacă inspirația
respiră-l ca și cum
numai el te-ar trăi pe tine



am învățat cuvintele fără îngeri
se făcea că erau înțelepte
prin ele însele