Fiecare zi este o clonă nereuşită a celei de ieri,

Străbat dimineţi urduroase lepădând amintiri carnivore,

cu un burete de sârmă şterg masochiste plăceri,

suflet stingher fredonează amore mio, amore.

Pe marginea străzii coşciuge-mi zâmbesc à louer,

o viaţă avem şi o pierdem între patru pereţi,

ce îmi rămâne este au revoir, je dois te saluer,

mortule, ferice de tine, acolo nu mai regreţi.

Clipa-i perversă, I feel you, I want you, I need you,

prezent dezmăţat otrăvindu-mi sângele dulce,

mâine-mi vei spune: I love you… me too, baby blue,

te-aş trage în ţeapă, pe frunte ţi-aş pune o cruce.

Viitorul, fabrică de materiale recondiţionate,

Îmi dăruieşte o nouă şansă, un kilogram de să mai sper

dar sentimentele mi-s toate reciclate, îndesate

într-o conservă expirată, plină de mister.

Sunt trubadur în subterane pline de gunoaie,

cadavre aburinde mă strigă din canaluri,

îmi număr secundele în picături de ploaie,

trăiesc în vis, tu rătăceşti printre coşmaruri.