M-am ascuns după un deget fără unghie
Ca după un stâlp incolor de amnezie
Și te las pe tine să mă conduci difuz
Spre noțiunea de prieten bun pe viață.

Lasă-mă să te sărut pe frunte și pe suflet,
Să-ți respir broboanele de incertitudine
Care s-au condensat între noi, doar două.

Nu am vrut să îmi spăl mâinile
Pentru că miroseau a tine.
Nu intra în panică pe față cînd
Ochii mei devin roșii și lasă-mă
Să-ți sfâșii plânsul.