Cum să-mi păstrez sămânța bărbăției,
Să nu se piardă-n timp, fără virtute
Și în țărâna patimilor slute
Ce s-au predat de-a pururi agoniei.

Știam secretul care să m-ajute :
Să nu trădez arcanul veșniciei,
Ca cei răpiți din taina armoniei
Ce-au fost zvârliți la șoimi de pe redute.

În crunt dezmăț și-mperecheri deșarte
Mi-am divulgat misteru-ntr-un sfârșit
Și am avut de-aceleași chinuri parte

Încătușând ființa-n asfințit.
Am îmbrăcat cămașa pentru moarte,
Legat la ochi, prin spații prigonit.


30 august 2004