agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-29 | | Înscris în bibliotecă de Ovidiu Oana
Duminicile-n fiecare săptămână
Când clopotele-n mantii de bronz se iau de mână Și-ncep să colinde Cât vazduh glasul lor cuprinde, - Umflați de vânt, Buimaci, târându-și umbra greoaie pe pământ, Toți nourii aleargă cu clopotele-n zbor Pe urma lor; Iar când în zare ca-ntr-o văgăună S-au prabușit cu toții împreună, Din ce în ce mai limpede răsună, Împodobind cu aur proaspăt crinii, Goarna luminii! Și-atunci tot cerul se preschimbă În clopot ‘nalt cu soarele drept limbă Care bate Clipe de lumină Pentru cei a caror inimă se zbate Ca limba unui clopot rostogolit în tină. În hohote sonore vazduhul se destramă Când clopotele-n tropot de copite Îndeamnă sufletele toropite Și le chiamă Cu ele către soare să s-avânte, Sărmane clopote cu aripi frânte! Și-atunci nebunii care-ntr-una urlă Cu sufletul la gură ca o surlă Când clopotele-n fiecare turlă Cu ură-și mușcă frânghiile, botniți, - Nebunii intră pe furis în casă, Și tac din gură, și s-ascund sub masă; Căci trebuie să știți că din clopotniți Îndată clopotele au să zboare În cavalcadă către soare, Și-au să se-ntoarcă liniștit, la trap, Să ne cadă pe cap, Să ne cadă pe cap! Dar eu, care nu sunt nebun, Vă spun: Că clopotele-n fiecare săptămână Se iau de mână; Își suflecă mantalele-ntr-o horă Sonoră; Și-apoi pornesc ca să colinde Cât văzduh poate glasul lor cuprinde. Dar vă mai spun, Eu, care nu sunt nebun, Vă spun că toate clopotele spun: Că, dintr-o dată preschimbate-n goarne, Au să răstoarne Văzduhul peste noi ca un puhoi De cer albastru și lumină multă, - Și-atuncea noi, Care suntem acei ce tac și le ascultă, Stăruitori vom sta cu fruntea boltă De revoltă, Cu ochiul cupă de nădejde multă, Cu zdrențele azurului pe noi, Surâzatori – cu clopotele-n noi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate