Îmi electrizezi pe-ntregul făptura abandonată,
Înveninezi spiritul ce-mi curge-n vene.
Neutralizează-mi tristețea-n depresii șifonată,
Purifică respirația ce se sufocă printre gene.

M-avânt ireversibil în întunecimi de stele,
Mă irosesc în furii de panică absurdă.
Eliberează din încătușare aroma existenței mele,
Convinge-ncăierarea din conștiința surdă.

Se-abat neliniștite frânturi amare de-ndoială,
Clatină încrederea, condamnă zâmbetul sub soare.
Șterge de pe frunte ridurile încrustate-n prăfuială,
Mângâie încredințarea vindecarii prin sudoare.

Halucinații gri se-ntruchipează-n îngerul uitării,
Mă fulgeră dureri ce se izbesc greu de podea.
Risipește deziluzia și spaima rece-a-nfrigurării,
Revino, lipește-te de mine, înapoiază-mi jumătatea.